„Ești dator să îndrăznești”
Rodica Lascu-Pop (31 martie 1946, Vințu de Jos – 1 ianuarie 2026, Cluj-Napoca) a fost profesor universitar, profesor emerit la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în filologie romanică și conducătoare a numeroase teze de doctorat.
Personalitate marcantă a literelor francofone, a jucat un rol esențial în difuzarea și studiul literaturii belgiene de limbă franceză în România, stabilind veritabile punți culturale prin activitatea sa profesională, căreia i s-a dedicat cu o pasiune și un devotament fără egal.
Născută într-o familie în care educația, simțul datoriei și atenția față de ceilalți ocupau un loc esențial, ea a îmbinat de-a lungul existenței sale probitatea și strălucirea intelectuală cu empatia și dăruirea față de ceilalți. Aceste valori, transmise de părinții și bunicii săi, i-au marcat activitatea didactică, cercetarea și talentul deosebit de mentor.
Numită prin concurs asistent universitar încă din 1969, a parcurs toate treptele carierei academice până la titlul de profesor în 1998.
În 1990, a fondat și a condus, timp de peste treizeci de ani, Centrul de Studii de Literatură Belgiană de Limbă Franceză (CELBLF), pe care l-a transformat într-un spațiu de excelență pentru cercetare, traducere și cooperare universitară.
A predat și a susținut conferințe în numeroase universități europene și de pe alte continente și a îndrumat mai multe generații de tineri cercetători în laborioasa activitate de descifrare a sensului textului literar.
La Cluj, Rodica Lascu-Pop a inițiat un dialog, devenit o permanență între studenți, cercetători români și scriitori francofoni. De-a lungul anilor, a organizat numeroase întâlniri, conferințe și lecturi publice, orașul devenind, datorită acestor evenimente, un reper inconturnabil al „escalelor francofone”.
Printre autorii belgieni invitați se numără Alain Berenboom, Philippe Cantraine, Geneviève Damas, Jacques De Decker, Paul Émond, Caroline Lamarche, Claire Lejeune, Marcel Marceau, Pierre Mertens, Yves Namur, Jean-Luc Outers, Philippe Roberts-Jones, Pascal Vrebos, Françoise Wuilmart.
Din 2003, a pus bazele și a coordonat colecția Belgica.ro în cadrul editurii Casa Cărții de Știință, un proiect dedicat publicării, traducerii și promovării autorilor belgieni de limbă franceză.
Angajamentul său în lumea literelor francofone a fost recunoscut prin mai multe distincții internaționale, precum Palmes académiques (Franța), Ordinul Coroanei și Ordinul Leopold al II-lea (Belgia), precum și un doctorat honoris causa acordat de Universitatea Blaise-Pascal din Clermont-Ferrand.
Familia a fost mereu în centrul existenței sale. Soție și mamă ireproșabilă, nu a pus niciodată împlinirea intelectuală mai presus de cei dragi.
Tachineriile tandre și glumele soțului ei, Valentin, și ale fiicei lor, Valentina — pe care îi numea „Valentinii mei” — îi aduceau pe buze un zâmbet numai al ei.
Prietenă adevărată, avea mereu un cuvânt de consolare sau de încurajare și știa să ofere sprijin prin gesturi simple și discrete. Era exigentă, o exigență pe care o aplica în primul rând față de sine însăși.
Iubea pisicile, al căror tors o liniștea în momentele de intens efort intelectual. Iubea florile și îi plăcea să umple casa cu ele sau să le îngrijească în grădina plină de culoare în care își primea, zâmbitoare, prietenii și studenții.
Iubea lucrurile frumoase, bijuteriile fine lucrate de maeștri artizani. Glumea spunând că, într-o altă viață, și-ar fi dorit să devină maestru bijutier.
În felul ei, era deja, nutrind pentru cuvânt o pasiune de bijutier: cântărindu-l, șlefuindu-l cu o răbdare fără margini, în căutarea tonalității, a nuanței, care nu trădează nici spiritul limbii, nici originalitatea autorului.
Spunea adesea: „Ești dator să îndrăznești”, să ai inițiativă pentru a merge înainte,, să nu te lași prins în rutină, să-ți asumi riscuri, să înfrunți greutățile. Știa că totul are un preț și și-l asuma.
Memoria ei rămâne vie prin opera sa, prin cercetătorii pe care i-a format și prin legăturile durabile pe care a știut să le creeze între culturi și oameni.